suspiciune
/sus.piˈʧju.ne/Etimologie
Din franceză suspicion < latină suspicio, suspicionis.
Definiții
- lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suspiciune | suspiciuni |
| genitiv-dativ | suspiciunii | suspiciunilor |
| vocativ | suspiciune | suspiciunilor |
| articulat | suspiciunea | suspiciunile |