surugiu
/su.ruˈʤiw/Etimologie
Din turcă sürücü.
Definiții
- vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești.
- (pop.; art.) numele unei constelații din emisfera boreală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surugiu | surugii |
| genitiv-dativ | surugiului | surugiilor |
| vocativ | surugiule | surugiilor |
| articulat | surugiul | surugiii |