surpătură
/sur.pə'tu.rə/Etimologie
Din a surpa + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a (se) surpa.
- loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; (p.ext.) porțiunea dislocată.
- ruină, dărâmătură.
- (pop.) hernie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surpătură | surpături |
| genitiv-dativ | surpăturii | surpăturilor |
| vocativ | surpătură | surpăturilor |
| articulat | surpătura | surpăturile |