surprindere
/sur'prin.de.re/Etimologie
Din verbul a surprinde.
Definiții
- faptul de a surprinde (sau de a fi surprins).
- sentiment, stare de uimire, de uluire.
- observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan).
Exemple
- A avut un moment de adevărată surprindere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surprindere | surprinderi |
| genitiv-dativ | surprinderii | surprinderilor |
| articulat | surprinderea | surprinderile |
Sinonime: 1: uimire, 2: onsternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație