verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru surprinde.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru surprinde.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză surprendre (după prinde).
Definiții
- (v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
- (v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
- (v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
- (v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surprinde.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surprinde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | surprindea | surprindeau |