surprinde

Etimologie

Din franceză surprendre (după prinde).

Definiții

1. (v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
2. (v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
3. (v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
4. (v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.
5. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surprinde.
6. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surprinde.

Declinare