surguci
Etimologie
Din turcă sorguç.
Definiții
- panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români.
- (bot.) (Consolida ajacis) plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală.
Exemple
- Surguci purtat de sultan la turban.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surguci | surguciuri |
| genitiv-dativ | surguciului | surguciurilor |
| vocativ | surguciule | surguciurilor |
| articulat | surguciul | surguciurile |
Sinonime: panaș, egretă, (bot.) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei