surghiun
Etimologie
Din turcă sürgün.
Definiții
- surghiunire, exil, deportare.
- stare, situație de exilat, de proscris; (fig.) pribegie, înstrăinare.
- (înv.) surghiunit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surghiun | surghiunuri |
| genitiv-dativ | surghiunului | surghiunurilor |
| vocativ | surghiunule | surghiunurilor |
| articulat | surghiunul | surghiunurile |