surescitare
/su.res.ʧi'ta.re/Etimologie
Din a surescita.
Definiții
- acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | surescitare | surescitări |
| genitiv-dativ | surescitării | surescitărilor |
| vocativ | surescitare | surescitărilor |
| articulat | surescitarea | surescitările |