verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină superare („a întrece, a învinge”).
Definiții
- (v.refl. tranz.) a avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista.
- (v.tranz.) a stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni.
- (v.tranz.) a chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena.
- (v.refl. tranz.) a (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru supăra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | supăra | supărau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru supărat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru supăra.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru supăra.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru supăra.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru supăra.