supușenie
/su.puˈʃe.ni.e/Etimologie
Din supus + sufixul -enie.
Definiții
- supunere, ascultare.
- faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supușenie | supușenii |
| genitiv-dativ | supușeniei | supușeniilor |
| vocativ | supușenie | supușeniilor |
| articulat | supușenia | supușeniile |