supratonică
/su.pra'to.ni.kə/Etimologie
Din supra- + tonică (după franceză sur-tonique).
Definiții
- (muz.) treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supratonică | — |
| genitiv-dativ | supratonicii | — |
| vocativ | supratonică | — |
| articulat | supratonica | — |