suprastructură
/su.pras.truk'tu.rə/Etimologie
Din supra- + structură (după franceză superstructure).
Definiții
- totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni.
- totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții.
- construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire.
- ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suprastructură | suprastructuri |
| genitiv-dativ | suprastructurii | suprastructurilor |
| vocativ | suprastructură | suprastructurilor |
| articulat | suprastructura | suprastructurile |