suprasaturație
/su.pra.sa.tu'ra.ʦi.e/Etimologie
Din supra- + saturație (după franceză sursaturation).
Definiții
- stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației.
- (fig.) (fam.) starea celui prea sătul (de ceva).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suprasaturație | — |
| genitiv-dativ | suprasaturației | — |
| vocativ | suprasaturație | — |
| articulat | suprasaturația | — |