supranume
/su.pra'nu.me/Etimologie
Din supra- + nume (după franceză surnom).
Definiții
- nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume.
- poreclă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supranume | supranume |
| genitiv-dativ | supranumelui | supranumelor |
| vocativ | supranume | supranumelor |
| articulat | supranumele | supranumele |