supramuncă
/su.pra'mun.kə/Etimologie
Din supra- + muncă (după franceză surtravail).
Definiții
- (ec.pol.) munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supramuncă | — |
| genitiv-dativ | supramuncii | — |
| vocativ | supramuncă | — |
| articulat | supramunca | — |