supralicitație
/su.pra.li.ʧi'ta.ʦi.e/Etimologie
Din supra- + licitație (după franceză surenchère).
Definiții
- licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supralicitație | supralicitații |
| genitiv-dativ | supralicitației | supralicitațiilor |
| vocativ | supralicitație | supralicitațiilor |
| articulat | supralicitația | supralicitațiile |