supracopertă
/su.pra.ko'per.tə/Etimologie
Din supra- + copertă.
Definiții
- copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supracopertă | supracoperți |
| genitiv-dativ | supracoperții | supracoperților |
| vocativ | supracopertă | supracoperților |
| articulat | supracoperta | supracoperțile |