supraînălțare
/su.pra.ɨ.nəl'ʦa.re/Etimologie
Din supra- + înălțare.
Definiții
- amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supraînălțare | supraînălțări |
| genitiv-dativ | supraînălțării | supraînălțărilor |
| vocativ | supraînălțare | supraînălțărilor |
| articulat | supraînălțarea | supraînălțările |