suplinitor
/su.pli.ni'tor/Etimologie
Din a suplini + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea substantivat) care suplinește într-o funcție, într-o muncă.
Din a suplini + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suplinitor | suplinitori |
| genitiv-dativ | suplinitorului | suplinitorilor |
| vocativ | suplinitorule | suplinitorilor |
| articulat | suplinitorul | suplinitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică