suplinire
/su.pli'ni.re/Etimologie
Din a suplini.
Definiții
- acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; (p.ext.) loc, funcție de suplinitor (la o catedră).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suplinire | supliniri |
| genitiv-dativ | suplinirii | suplinirilor |
| vocativ | suplinire | suplinirilor |
| articulat | suplinirea | suplinirile |