← înapoi la căutare

supliciu

/suˈpli.ʧju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină supplicium, franceză supplice.

Definiții

  1. tortură, caznă, chin fizic.
  2. (fig.) suferință morală, durere sufletească mare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsupliciusuplicii
genitiv-dativsupliciuluisupliciilor
vocativsupliciulesupliciilor
articulatsupliciulsupliciile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică