← înapoi la căutare

suplici

/suˈpliʧʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din suplica.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru suplica.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru suplica.

suplică

/suˈpli.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză supplique, germană Supplik, italiană supplica.

Definiții

  1. (înv.) cerere, jalbă, plângere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsuplicăsuplici
genitiv-dativsupliciisuplicilor
vocativsuplicăsuplicilor
articulatsuplicasuplicile

suplica

/su.pliˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină, italiană supplicare.

Definiții

  1. (v.intranz.) (înv.) a se ruga de cineva cu stăruință și umilință.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suplica.

Declinare

CazSingularPlural
verbsuplicasuplicau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică