supleant
Etimologie
Din franceză suppléant.
Definiții
- suplinitor.
- (în vechea organizare judecătorească) judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supleant | supleanți |
| genitiv-dativ | supleantului | supleanților |
| vocativ | supleantule | supleanților |
| articulat | supleantul | supleanții |