superfiniție
/su.per.fi'ni.ʦi.e/Etimologie
Din franceză superfinition.
Definiții
- operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | superfiniție | superfiniții |
| genitiv-dativ | superfiniției | superfinițiilor |
| vocativ | superfiniție | superfinițiilor |
| articulat | superfiniția | superfinițiile |