superarbitru
/su.per.ar'bi.tru/Etimologie
Din super- + arbitru (după franceză surarbitre).
Definiții
- persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | superarbitru | superarbitri |
| genitiv-dativ | superarbitrului | superarbitrilor |
| vocativ | superarbitrule | superarbitrilor |
| articulat | superarbitrul | superarbitrii |