← înapoi la căutare

supăra

/su.pəˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină superare („a întrece, a învinge”).

Definiții

  1. (v.refl. tranz.) a avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista.
  2. (v.tranz.) a stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni.
  3. (v.tranz.) a chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena.
  4. (v.refl. tranz.) a (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru supăra.

Declinare

CazSingularPlural
verbsupărasupărau

supărai

/su.pəˈraj/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din supăra.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru supăra.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru supăra.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică