Etimologie

Din latină sonare.

Definiții

1. (v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.
2. (despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
3. (despre ape) a murmura, a susura.
4. (despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
5. (despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
6. (v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
7. (v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.
8. (rar; despre urechi) a țiui.
9. (fig.) a-i stărui în minte.
10. (v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
11. (v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.
12. (v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
13. (v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.
14. (v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
15. (v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.
16. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suna.

Exemple

• Trâmbițele sună.
• Clopoțelul sună.
• Clopotele sună până departe.
• Îmi sună urechea dreaptă.
• Sună din bucium.
• Sună soneria, telefonul.

Declinare

Sinonime: 1: răsuna, sufla, 2: clipoci, 4: foșni, 7: se auzi, 8: țiui, 11: cânta, 13: țârâi, zbârnâi

Etimologie

Din suna.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru suna.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru suna.