← înapoi la căutare

sunetului

/ˈsu.ne.tu.luj/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din sunet.

Definiții

  1. forma de genitiv-dativ singular articulat pentru sunet.

sunet

/'su.net/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină sonitus.

Definiții

  1. vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
  2. vibrație muzicală.
  3. anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
  4. răsunet; ecou.
  5. vâlvă, gălăgie.
  6. (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsunetsunete
genitiv-dativsunetuluisunetelor
vocativsunetulesunetelor
articulatsunetulsunetele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică