sunătoare
/su.nə'to̯a.re/Etimologie
Din latină (herba) *sanatoria (după sunător), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerându-se derivată de la a suna.
Definiții
- (bot.) nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite:
- (Crepis foetida) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut;
- (Hypericum perforatum) pojarniță;
- (Hyoscyamus niger) măselariță;
- (Dorycnium herbaceum) sulițică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sunătoare | sunători |
| genitiv-dativ | sunătorii | sunătorilor |
| vocativ | sunătoare, sunătoareo | sunătorilor |
| articulat | sunătoarea | sunătorile |
Sinonime: Crepis foetida: (bot.) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor, Hypericum perforatum: (bot.) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben, Hypericum maculatum: (bot.) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc, Crepis rhocadifolia: (bot.) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită