sumuța
/su.mu'ʦa/Etimologie
Din latină *submotiare (< submotum).
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți.
- (v.refl.) (reg.) a înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi.
- (v.intranz.) (reg.) a scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | sumuța | sumuțau |