sulițică
/su.li'ʦi.kə/Etimologie
Din suliță + sufixul -ică.
Definiții
- (bot.) (Dorycnium herbaceum) plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sulițică | sulițele |
| genitiv-dativ | sulițelei | sulițelelor |
| vocativ | sulițică | sulițelelor |
| articulat | sulițica | sulițelele |
Sinonime: (bot.) (reg.) fălcată, fălcăție, sulițioară, sunătoare, vinuț, brâncuță-de-pisică, floarea-vinului, trifoi-sălbatic, trifoiul-caprelor