suliman
/su.li'man/Etimologie
Din turcă sülümen („arsenic”) < latină sublimatum.
Definiții
- (înv. și pop.) fard; sulimeneală.
- (bot.) (Ajuga genevensis) plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suliman | sulimanuri |
| genitiv-dativ | sulimanului | sulimanurilor |
| vocativ | sulimanule | sulimanurilor |
| articulat | sulimanul | sulimanurile |
Sinonime: 1: fard, sulimeneală, 2: (bot.) (reg.) gubănaș, lavrentină, vineriță, vinețică, iarbă-de-greutate