sulițaș
/su.li'ʦaʃ/Etimologie
Din suliță + sufixul -aș.
Definiții
- ostaș, în vechea organizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sulițaș | sulițași |
| genitiv-dativ | sulițașului | sulițașilor |
| vocativ | sulițașule | sulițașilor |
| articulat | sulițașul | sulițașii |