verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină subire.
Definiții
- (v.refl. intranz.) a se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca.
- (v.refl. intranz.) (fig.) a înainta, a avansa, a ajunge până la...
- (v.refl. tranz. intranz.) a (se) așeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) cățăra.
- (v.refl.) a se înălța, a se ridica (în văzduh).
- (v.refl.) (despre numere, prețuri, sume) a crește, a urca, a se mări, a se ridica.
- (v.tranz.) a face să crească, să sporească.
- (v.intranz.) (fig.) (despre glas; p.ext. despre cântăreți) a intona note (din ce în ce mai) înalte; a ridica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | suea | sueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză suite.
Definiții
- grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă.
- lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare.
- fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.).
- serie, șir de episoade, de idei etc.
- continuitate, înlănțuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | suită | suite |
| genitiv-dativ | suitei | suitelor |
| vocativ | suită | suitelor |
| articulat | suita | suitele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (zool.; reg.) (Spermophilus citellus) mamifer rozător înrudit cu marmota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | șuiță | șuițe |
| genitiv-dativ | șuiței | șuițelor |
| vocativ | șuiță | șuițelor |
| articulat | șuița | șuițele |
Sinonime: (zool.) popândău