sugel
/su'ʤel/Etimologie
Din latină sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum („pecete”) cu sūgillāre („a face vânătăi”) (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), confer italiană sugello („sigiliu”) și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară.
Definiții
- (bot.) (Lamium purpureum) mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe.
- (med.) (pop.) panarițiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sugel | sugei |
| genitiv-dativ | sugelului | sugeilor |
| vocativ | sugelule | sugeilor |
| articulat | sugelul | sugeii |
Sinonime: 1: (bot.) urzică moartă, (reg.) țigancă, 2: (med.) panarițiu