verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză suffoquer < latină suffocare.
Definiții
- (v.refl. tranz.) (adesea fig.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufoca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sufoca | sufocau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a (se) sufoca.
Definiții
- (despre ființe, mai ales despre oameni) care este pe cale să-și piardă sau care și-a pierdut respirația datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator.
- (p.ext.) omorât sau mort prin lipsă de aer.
- (rar; despre stări afective) sufocant.
- (fig.; despre oameni) care și-a pierdut, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite.
Sinonime: 1-2: asfixiat, înăbușit, înecat, sugrumat, (înv. și pop.) nădușit, 3: înăbușit
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru sufoca.