sufită
/su'fi.tə/Etimologie
Din italiană soffitta, franceză soffite.
Definiții
- parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; (p.ext.) element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei.
- formă alternativă pentru sofită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sufită | sufite |
| genitiv-dativ | sufitei | sufitelor |
| vocativ | sufită | sufitelor |
| articulat | sufita | sufitele |