← înapoi la căutare

suficient

/su.fi.ʧi'ent/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din latină sufficiens, sufficientis. Confer italiană sufficiente.

Definiții

  1. (adesea adverbial) care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător.
  2. (despre oameni) care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos.

suficient

/su.fi.ʧi'ent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsuficientsuficienți
genitiv-dativsuficientuluisuficienților
vocativsuficientulesuficienților
articulatsuficientulsuficienții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică