suceală
/su'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a suci + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit; sminteală, aiureală, scrânteală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suceală | suceli |
| genitiv-dativ | sucelii | sucelilor |
| vocativ | suceală | sucelilor |
| articulat | suceala | sucelile |