subînțelege
/sub.ɨn.ʦe'le.ʤe/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din sub- + a înțelege (după franceză sous-entendre).
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct.
- (v.refl.) a fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | subînțelegea | subînțelegeau |
subînțeles
/sub.ɨn.ʦe'les/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a (se) subînțelege.
Definiții
- ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | subînțeles | subînțelesuri |
| genitiv-dativ | subînțelesului | subînțelesurilor |
| vocativ | subînțelesule | subînțelesurilor |
| articulat | subînțelesul | subînțelesurile |
subînțeles
/sub.ɨn.ʦe'les/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) subînțelege.
Definiții
- care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat.