subtangentă
/sub.tan'ʤen.tə/Etimologie
Din sub- + tangentă (după franceză sous-tangente).
Definiții
- (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | subtangentă | subtangente |
| genitiv-dativ | subtangentei | subtangentelor |
| vocativ | subtangentă | subtangentelor |
| articulat | subtangenta | subtangentele |