subordonare
/sub.or.do'na.re/Etimologie
Din a subordona.
Definiții
- acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență.
- (log.) raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen.
- raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt.
- raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | subordonare | subordonări |
| genitiv-dativ | subordonării | subordonărilor |
| vocativ | subordonare | subordonărilor |
| articulat | subordonarea | subordonările |