sublocotenent
/sub.lo.ko.te'nent/Etimologie
Din sub- + locotenent (după franceză sous-lieutenant).
Definiții
- cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sublocotenent | sublocotenenți |
| genitiv-dativ | sublocotenentului | sublocotenenților |
| vocativ | sublocotenentule | sublocotenenților |
| articulat | sublocotenentul | sublocotenenții |