subiect
/suˈbjekt/Etimologie
Din latină subjectum (cu unele sensuri după franceză sujet).
Definiții
- totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
- chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
- cauză, pricină, motiv.
- (lingv.) partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.
- (log.) termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat.
- ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | subiect | subiecte |
| genitiv-dativ | subiectului | subiectelor |
| vocativ | subiectule | subiectelor |
| articulat | subiectul | subiectele |