subalternare
/sub.al.ter'na.re/Etimologie
Din sub- + alternare.
Definiții
- (log.) raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate, caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | subalternare | subalternări |
| genitiv-dativ | subalternării | subalternărilor |
| vocativ | subalternare | subalternărilor |
| articulat | subalternarea | subalternările |