stămbar
/stəm'bar/Etimologie
Din stambă + sufixul -ar.
Definiții
- rarpersoană care face negoț cu stambă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stămbar | stămbari |
| genitiv-dativ | stămbarului | stămbarilor |
| vocativ | stămbarule | stămbarilor |
| articulat | stămbarul | stămbarii |