stânjenel
/stɨn.ʒe'nel/Etimologie
Din stânjen + sufixul -el.
Definiții
- (bot.) (Iris) nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stânjenel | stânjenei |
| genitiv-dativ | stânjenelului | stânjeneilor |
| vocativ | stânjenelule | stânjeneilor |
| articulat | stânjenelul | stânjeneii |
Sinonime: Iris germanica: (bot.) iris, stânjen, (reg.) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată, Iris variegata: (bot.) iris, stânjen, (reg.) lilion-păsăresc, Iris pseudacorus: (bot.) iris, stânjen-de-baltă, stânjen galben, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă