stupitură
/stu.pi'tu.rə/Etimologie
Din a stupi + sufixul -tură.
Definiții
- (reg.) scuipătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stupitură | stupituri |
| genitiv-dativ | stupiturii | stupiturilor |
| vocativ | stupitură | stupiturilor |
| articulat | stupitura | stupiturile |