stupiniță
/stu'pi.ni.ʦə/Etimologie
Din stupină + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui stupină.
- (bot.) (Platanthera bifolia) plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stupiniță | stupinițe |
| genitiv-dativ | stupiniței | stupinițelor |
| vocativ | stupiniță | stupinițelor |
| articulat | stupinița | stupinițele |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) poroinic